hăluit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hălui] (Reg; în superstiții) 1-2 Hăluire (1-2). 3 (Ccr) Epilepsie. 4 Paralizare.

hăluit², ~ă a [At: HEM 680 / V: hal~ / Pl: ~iți, ~e / E: hălui] (Reg; în superstiții) 1 Pocit de iele. 2 Epileptic. 3 Paralizat.

haluit, ~ă a vz hăluit²

❍HALUIT adj. Pocit de hale, luat din iele [hală].