2 definiții pentru hăcuit (s.n.)
Explicative DEX
hăcuit1 sn [At: (a. 1703) GCR, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: hăcui] 1-3 Hăcuire (1-3).
Ortografice DOOM
hăcuit s. n.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: hăcuit (s.n.)
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)