2 definiții pentru hăcuit (s.n.)
Explicative DEX
hăcuit1 sn [At: (a. 1703) GCR, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: hăcui] 1-3 Hăcuire (1-3).
Ortografice DOOM
hăcuit s. n.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: hăcuit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „hăcuit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1