O definiție pentru hâșcănire
Arhaisme și regionalisme
hâșcăni, hâșcănesc, vb. IV refl. (reg., înv.) a nu-și găsi locul pe scaun; a se fâțâi.
Intrare: hâșcănire
hâșcănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||