hypo v. hipo.

hipo- (hypo-) (< gr. ὑτό, „sub, dedesubt”), prefix folosit pentru a indica: 1. Un interval* descendent față de cel autentic fie la o cvintă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 1) gr., fie la o cvartă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 3) medievale.