huță¹ sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ~țe / E: cf huța] (Reg) Scrânciob.

huță sf [At: H XVII, 339 / Pl: ~țe / E: nct] (Trs) 1 Fiecare dintre cele două fete sau femei care gătesc mireasa. 2 Fiecare dintre femeile care duc, sâmbătă seara, înainte de cununie, la mire, cămașa de mire și „culmea”.

hută sf vz huță

huță¹, huțe, s.f. (reg.) scrânciob mic; leagăn de copii.

huță², huțe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămașa acestuia.