O definiție pentru hurătuit
Arhaisme și regionalisme
hurătui, hurătuiesc, vb. IV (reg.) a alunga păsările sau vitele dintr-o holdă; a zburătăci (păsările), a dudui (vitele).
Intrare: hurătuit
hurătuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)