2 definiții pentru huruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
huruire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hurui1] 1 Zgomot al mersului unei căruțe Si: huruialăi (1), huruit1 (1), huruitură (1). 2 Rostogolire cu zgomot a unui butoi Si: huruială (2), huruit1 (2), huruitură (2). 3 Zgomot de cădere a mai multor obiecte tari unul peste altul Si: huruială (3), huruit1 (3), huruitură (3). 4 (Înv) Descărcare a mai multor pistoale simultan Si: huruială (4), huruit1 (4), huruitură. 5 Emitere a sunetului caracteristic speciei de către porumbei sau curcani Si: huruială (5), huruit1 (5), huruitură (5). 6 Dărâmare.
uruire sf vz huruire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: huruire
huruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |