2 definiții pentru hurcuire
Arhaisme și regionalisme
hurcui2, hurcui, vb. IV (reg.) a vărsa (un lichid) dintr-o dată.
hurcui1, hurcui, vb. IV (reg.) a căuta vânat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hurcuire
hurcuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||