O definiție pentru huhui (vb.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a huhuí vb., ind. prez. 3 sg. huhuiéște

Intrare: huhui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huhui
  • huhuire
  • huhuit
  • huhuitu‑
  • huhuind
  • huhuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • huhuiește
(să)
  • huhuiască
  • huhuia
  • huhui
  • huhuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • huhuiesc
(să)
  • huhuiască
  • huhuiau
  • huhui
  • huhuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)