hotărâș, ~ă [At: LB / V: ~taraș, ~tarâș, ~tareș, ~raș / Pl: ~i, ~e / E: hotărî + -ăș, -aș etc.] (Reg) 1 a Care se învecinează cu ... Cf hotarnic, limitrof, mărginaș. 2 av, a (În mod) sigur Cf precis.

hotaraș, ~ă a vz hotărâș

hotarâș, ~ă a vz hotărâș

hotareș, ~ă a vz hotărâș

hotăraș, ~ă a vz hotărâș

❍ HOTĂRAȘ adj. Trans. (DENS.) = HOTĂRÎȘ.

❍ HOTĂRÎȘ adj. și adv. Vecin, cu care se mărginește la hotar: sat ~.