O definiție pentru horș
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
horș (-șuri), s. n. (Trans.) Rindea pentru scînduri negeluite. Mag. horgy (Candrea; Gáldi, Dict., 137). – Der. horji, vb. (a da la rindea).
Intrare: horș
horș substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)