2 definiții pentru horcănire
Explicative DEX
HORCĂNI vb. IV V. horcăi.
Sinonime
HORCĂNI vb. v. sforăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: horcănire
horcănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
horcăi, horcăiverb
-
- Răniții gemeau, strigau. Unul, întors pe o parte, horcăia, cu capul pe marginea căruței. CAMILAR, N. I 42. DLRLC
- Horcăia și din cînd în cînd izbucnea într-un muget de vită înjunghiată. BART, E. 255. DLRLC
- [Calul] se rostogoli pe o parte, horcăi de cîteva ori și rămase întins, zbătîndu-se încet. GÎRLEANU, L. 36. DLRLC
- Motoarele horcăiau, claxoanele răsunau. CAMILAR, N. II 452. DLRLC
- Ca un moșneag în agonie, motorul horcăie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 22. DLRLC
- 1.1. A spune, a striga (ceva) cu respirația întretăiată de horcăieli. DLRLC
- Ostașul, scăpat din strînsoare, a horcăit o încercare de strigăt. POPA, V. 77. DLRLC
-
-
-
- Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. DLRLC
- Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. ISPIRESCU, L. 370. DLRLC
- Polițaiul horcăie cu capul pe masă. CARAGIALE, M. 281. DLRLC
-
etimologie:
- Horc + -ăi. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.