opțiuni
2 definiții pentru hor (s.n.)

Explicative DEX

hor2 sn [At: COD. VOR. 86/9 / Pl: ~uri / E: gr χώρος] (Înv) Vânt care bate din nord-vest.

HOR2 (pl. -ruri) sn. = COR [ngr.].

Intrare: hor (s.n.)
hor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hor
  • horul
  • horu‑
plural
  • horuri
  • horurile
genitiv-dativ singular
  • hor
  • horului
plural
  • horuri
  • horurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „hor” (26 clipuri)
Clipul 1 / 26