O definiție pentru hor (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hor2 sn [At: COD. VOR. 86/9 / Pl: ~uri / E: gr χώρος] (Înv) Vânt care bate din nord-vest.
Intrare: hor (s.n.)
hor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)