O definiție pentru honcăire
Arhaisme și regionalisme
honcăi, honcăi, vb. IV (reg.) a (se) clătina, a (se) hâțâna.
Intrare: honcăire
honcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||