hólbură, holbure, s.f. (bot.) Plantă cu flori mari și albe sub formă de clopoței, care se încolăcește pe tulpina porumbului; troscoțel (Convolvolus arvensis L.): „Că i-oi hi atuncea noră / Când i-a crește-n prag holbură” (Calendar, 1980: 82). ■ (med. pop.) Pentru băi la picioare, tăieturi, răni. – Din volbură (Scriban, DEX, MDA).