ODIHNI, Ⓟ ODINI, †HODINI (-nesc) I. vb. tr. A lăsa să stea în odihnă, ca să-și recapete puterile ostenite: să ne oprim aci..., ca să ne mai odihnim și căișorii (ISP.): Dumnezeu să-l odihnească! se zice despre un mort: Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească! (CRG.). II. vb. intr. și refl. 1 A sta în odihnă, a sta fără să lucreze spre a-și recăpăta puterile ostenite, a se repausa: cine învață la tinerețe se odihnește la bătrînețe (PANN); mai hodinesc și eu, că viu foarte de departe și sînt tare trudit (SB.) ¶ 2 ⛪ A zăcea în pămînt, în mormînt: mănăstirea în care odihnesc oasele acestui fericit bărbat (ISP.) ¶ 3 A dormi ¶ 4 A se potoli [vsl. otŭdŭhnąti].

hodiní, hodinesc, v.r. A se odihni, a fi în repaus: „Nici mă hodinesc noaptea, / Dacă văd cum îi lumea” (Papahagi, 1925: 178). – Din sl. oduchnati „a respira” (DER); var. a lui odihni, cu metateza d-h > h-d.