O definiție pentru hlădui

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hlădui, hlăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a scăpa teafăr (dintr-o încercare), a se însănătoși. 2. a reuși, a izbuti. 3. a termina, a sfârși.

Intrare: hlădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hlădui
  • hlăduire
  • hlăduit
  • hlăduitu‑
  • hlăduind
  • hlăduindu‑
singular plural
  • hlăduiește
  • hlăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hlăduiesc
(să)
  • hlăduiesc
  • hlăduiam
  • hlăduii
  • hlăduisem
a II-a (tu)
  • hlăduiești
(să)
  • hlăduiești
  • hlăduiai
  • hlăduiși
  • hlăduiseși
a III-a (el, ea)
  • hlăduiește
(să)
  • hlăduiască
  • hlăduia
  • hlădui
  • hlăduise
plural I (noi)
  • hlăduim
(să)
  • hlăduim
  • hlăduiam
  • hlăduirăm
  • hlăduiserăm
  • hlăduisem
a II-a (voi)
  • hlăduiți
(să)
  • hlăduiți
  • hlăduiați
  • hlăduirăți
  • hlăduiserăți
  • hlăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • hlăduiesc
(să)
  • hlăduiască
  • hlăduiau
  • hlădui
  • hlăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)