O definiție pentru herț
Arhaisme și regionalisme
HERȚ s.m. (Ban.) Șoarece. Hercz. Mus. AC, 342. Etimologie: scr. hrč(ak). Cf. p ă r n u ș, s p u r c, ș o m i c (1).
Intrare: herț
herț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)