hatijác, hatijacuri, (hătijac), s.n. (reg.; înv.; mil.) Raniță de soldat; borneu, bruțac: „Nici au sărbători legate, / Tăț' cu hatijacu-n spate” (Bilțiu, 2006: 90). – Din magh. hátizsák „raniță”.

hatijac, hatijacuri, (hătijac), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Raniță de soldat; borneu: „Nici au sărbători legate, / Tăț’ cu hatijacu-n spate” (Bilțiu, 2006: 90). – Din magh. hátizsák „raniță”.

hatijac, -uri, (hătijac), s.n. – (mil.) Raniță de soldat; borneu. – Din magh. hátizsák „raniță”.