† HARȚ¹ (pl. -turi) sn. – HARȚĂ: se luă cu dînsul la ~ (MAR:); un cal bun, ucis fiind în ~ au început a putrezi (ȚICH.) [ung. harc].

HARȚ² – HARȚI.

harț, s.n. 1. Ceartă, încăierare. 2. (înv.) Război, conflict armat: „Însă plâng cu desfătare, / Tumna ca la on harț mare” (Bilțiu, 2015: 172). – Var. a lui harță (< magh. harc) (Cihac, Galdi, după DER).