harpe (cuv. fr.) v. harfă.

harpe-luth (cuv. fr.) v. harfă.

lyro-harpe (cuv. fr.) v. liră-chitară.

LA HARPE [la árp], Frédéric-César (1754-1838), om politic elvețian. Preceptor al marilor duci Aleksandru și Konstantin la Sankt-Petersburg (1783-1795). Întors în țară, a fost acuzat de iacobinism; după ocuparea Elveției de trupele franceze devine unul dintre directorii Republicii Helvetice (1798-1800). La Congresul de la Viena (1814-1815) va obține, grație țarului Aleksandru I, fostul său elev, neutralitatea Elveției și independența cantonului Vaud. Memorii.

LA HARPE sau LAHARPE [la árp], Jean François de (pe numele adevărat Delharpe sau Delaharpe) (1739-1803), critic literar și dramaturg francez. Promotor al clasicismului („Curs de literatură veche și modernă”, „Comentarii asupra lui Racine”). Tragedii („Warwick”, „Coriolan”, „Mélanie”). A influențat ideologia literară a iluminismului românesc și, mai ales, al lui I. Heliade-Rădulescu.