hameș², ~ă smf, a [At: N. REV. R. XI, nr. 3, 86 / Pl: ~i, ~e / E: cf alb hameș modificat după sufixul -eș] (Reg) 1-2 (Om) lacom și strângător.

hameș, -ă, adj. s.m. și f. (înv.) (om) lacom, avid.

hámeș, -ă, hameși, -e, (hamneș), adj. Nesătul, lacom: „Și gura mi-i hamneșă” (Papahagi, 1925: 191). – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).

hameș, -ă, hameși, -e, (hamneș), adj. – Nesătul, lacom: „Și gura mi-i hamneșă” (Papahagi, 1925: 191). – Cf. alb. hameș, modificat după suf. -eș (MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).