O definiție pentru hălăit
Regionalisme / arhaisme
hălăi, hălăi, vb. IV (reg.) 1. a răcni, a face gură, a se sfădi. 2. a dojeni (pe cineva).
Intrare: hălăit
hălăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)