haboca sfi [At: VICIU, GL. / V: ~beuca, ~băuca / E: mg haboca] (Reg) 1 (Îlav) Cu ~ Cu sila. 2 (Îal) Cu forța. 3 (Îal) Cu îndrăzneală. 4 (Îal) Cu dușmănie.

❍HABOCA sf. Trans. Silă, violență: i-au luat casa cu ~ (vic.); a intrat cu ~ în curte (pșc.); Că pămîntul care-l ții, Cu ~ ori cu dreptul, E al tău, de cînd e satul (ret.).

habăucă sfa vz haboca

habeuca sf vz haboca