hăugaș sn [At: ALECSANDRI, T. 1205 / Pl: ~e / E: cf făgaș] 1 Șanț făcut de un torent. 2 Urmă rămasă în noroi de la o roată. 3 (Fig) Direcție. 4 (Fig) Obicei. 5 (Îe) S-a dat în ~ul lui S-a îndreptat. 6 (Buc) Jgheab la moară.

OGAȘ (pl. -șe) sn. Băn. 1 🌐 Vale îngustă ¶ 2 Pîrău: pe această vale curge un ~ carele izvorește din Fața-mare (LIUB.) ¶ 3 Șanț făcut de puhoaie pe drumuri [ung. vágás; comp. FĂGAȘ, HĂUGAȘ, HOGAȘ].

HĂUGAȘ s.n. (Mold.) Făgaș. Smîntătoare sînt ghăugașurile ei și nu bine cunoscute. DP, 16^r. Etimologie: cf. văugaș.