2 definiții pentru hălăcăi
Explicative DEX
hălăcăi vi [At: MARIAN, ap. DA ms / Pzi: ~esc / E: fo cf hălălăi, hălăi] (Buc) 1 A face mult zgomot. 2 A se certa cu scandal.
Arhaisme și regionalisme
hălăcăi, hălăcăi, vb. IV (reg.) a striga tare, a face halai.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hălăcăi
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)