2 definiții pentru hăcuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăcuit1 sn [At: (a. 1703) GCR, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: hăcui] 1-3 Hăcuire (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: hăcuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăcuit
  • hăcuitul
  • hăcuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hăcuit
  • hăcuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)