gărván, gărvani, s.m. (mit.) Strigoi; muroi: „Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar, 1980: 125). – Et. nes., probabil de la garvan „cioară”.

gărvan, gărvani, s.m. – (mit.) Strigoi; muroi: „Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar, 1980: 125). – Et. nec., probabil de la garvan „cioară” (< bg. garvan).

gărvan, -i, s.m. – (mit.) Strigoi, muroi: „Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar 1980: 125). – Probabil de la garvan „cioară” (< bg. garvan).