2 definiții pentru gurire
Etimologice
guri (-resc, -it), vb. – (Trans. de Vest) A urca, a merge în sus. Sl. gorĕ „în sus” (DAR; Pușcariu, Lr., 291).
Regionalisme / arhaisme
guri, guresc, vb. IV (reg.) a se urca, a se sui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: gurire
gurire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||