guguț adv. (reg.) (stând) pe vine, ciucit.

gugúț, adv. (în expr.) A sta guguț = a sta pe vine, a sta ghemuit. (Maram., Trans. de Nord.). – Din *gug + suf. -uț, sau din cucuț (Loșonți, 2001).

guguț, adv. – În expr. a sta guguț = a sta pe vine, a sta ghemuit. (Maram., Trans. de Nord.). – Din *gug + suf. -uț, sau rezultat din cucuț (Loșonți, 2001).

guguț, adv. – A sta pe vine; ghemuit. – Probabil din gugu „bulgăre de pământ” (< germ. Kubel „glob”) sau guguș „porumbel” (< bg. guguška).