O definiție pentru guguțare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guguțáre s. f., g.-d. art. guguțắrii; pl. guguțắri

Intrare: guguțare
guguțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguțare
  • guguțarea
plural
  • guguțări
  • guguțările
genitiv-dativ singular
  • guguțări
  • guguțării
plural
  • guguțări
  • guguțărilor
vocativ singular
plural