O definiție pentru glătuire
Etimologice
glătui (-uesc, -it), vb. – A pune la argăsit. Germ. glätten. Sec. XIX.
Intrare: glătuire
glătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||