giuválă, giuvale, s.f. Animal sălbatic, jivină, dihanie: „O giuvală de câne” (Papahagi, 1925). – Et. nec.

giuvală, giuvale, s.f. – Animal sălbatic, jivină, dihanie: „O giuvală de câne” (Papahagi, 1925). – Posibil var. a lui juvală, jigală „cui întors la vârf”.

giuvală, s.f. – Jivină: „O giuvală de câne” (Papahagi 1925). – Et. nec.