2 definiții pentru gevelire
Etimologice
geveli (-lesc, -it), vb. refl. – A se plînge, a se lamenta. Creație expresivă. În Mold.
Regionalisme / arhaisme
geveli, gevelesc, vb. IV (reg.) a se plânge, a se văita.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: gevelire
gevelire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||