O definiție pentru găoc


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GĂÓC, găoáce, s. n. (Var.) Găoace. (cf. găoace)

Intrare: găoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oc
  • ocul
  • ocu‑
plural
  • găoace
  • găoacele
genitiv-dativ singular
  • oc
  • ocului
plural
  • găoace
  • găoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)