GÎDILA, ❍ GÎDILI (-il), ❍ GÎDĂLA (-la) vb. tr. 1 A provoca cuiva, printr’o atingere ușoară și repetată a unei părți a corpului, o sensațiune particulară care-l face să tresară și să rîză fără voie: parcă naiba gîdila astă tinerime plină de foc (DLVR.); hîș, muscă! nu mă gîdili la urechi (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ A produce o sensațiune plăcută: versuri minunate, care gîdilă auzul (NEGR.); a ~ pe cineva la inimă, a-i linguși amorul propriu: zise doamna... c’un glas care-l gîdili la inimă (GN.) [comp. bg. gŭdel mi je „mă gîdilă”'].

GÎDILĂTOR, GÎDILITOR adj. verb. GÎDILA (GÎDILI). Care gîdilă; Ⓕ: din adîncul cerului... se scobora ciripitul gîdilitor al ciocîrliei (GRL.).

GÎDILI... 👉 GÎDILA...