FĂȘIE sf. 1 Bucată lungă și îngustă tăiată sau sfîșiată dintr’o materie (pînză, piele, etc.): alții călcau cu iuțeală pe o ~ de tulpan întinsă ODOB.; Fig.: De-atunci negura eternă se desface în fășii ¶ 2 Bucată de pămînt, lungă și îngustă: acestei bogate fășii de pămînt ... natura i-a dat cu amîndouă mîinile din toate frumusețile VLAH. [fașă].

FAȘĂ, FAȘE (pl. făși), ❍FAȘIE (pl. fășii) sf. 1 Fășie, legătură îngustă și lungă de pînză cu care se înfașă copilul peste scutece (🖼 2050): cînd botezi copii, să le dai fașă lungă GOR. ¶ 2 Fig. Pruncie: din ~, din vîrsta cea mai fragedă, din pruncie: încă pe cînd era în fășii, Marta avea obiceiul de punea toată lumea ’n mișcare SLV.; în fașă, la început, pînă nu se desvoltă, pînă nu ia proporții: datoria noastră de patrioți este să înnăbușim complotul în fașă ALECS. ¶ 3 Fășie lungă și îngustă de pînză foarte subțire cu care se bandajează o rană (🖼 2049) ¶ 4 FĂȘIE 2: țăranul nostru ... cată ... să facă din o fașă moșie în lege LUNG. [lat. fascia].

FĂȘIOARĂ (pl. -re) sf. dim. FĂȘIE.