O definiție pentru fărălegire
Arhaisme și regionalisme
fărălegi vb. IV (înv.) a face o fărădelege.
Intrare: fărălegire
fărălegire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||