făgădí, făgădesc, (fogodi), v.t. (dial.) A făgădui, a promite: „Că ia, ursul mi-o fogodit că mă mănâncă, de ce am adus muniție” (Bilțiu, 1999 : 124). – Var. a lui făgădui (DA, DEX, MDA).

făgădi, făgădesc, vb. tranz. – (dial.) A făgădui, a promite. – Var. a lui făgădui (< magh. fogadni „a promite”) (Șăineanu, Scriban, DA, DEX, MDA).

făgădi, făgădesc, vb. tranz. – A făgădui, a promite. – Din magh. fogadni (1) „a promite”.