O definiție pentru fâșcâire
Arhaisme și regionalisme
fâșcâi, fâșcâi, vb. IV (reg.) a fluiera printre dinți (sau cu degetele).
Intrare: fâșcâire
fâșcâire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fâșcâi, fâșcâiverb
-
- Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. DLRLC
- El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. DLRLC
- M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215. DLRLC
-
etimologie:
- fâș DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.