O definiție pentru fâșcâire

Arhaisme și regionalisme

fâșcâi, fâșcâi, vb. IV (reg.) a fluiera printre dinți (sau cu degetele).

Intrare: fâșcâire
fâșcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșcâire
  • fâșcâirea
plural
  • fâșcâiri
  • fâșcâirile
genitiv-dativ singular
  • fâșcâiri
  • fâșcâirii
plural
  • fâșcâiri
  • fâșcâirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșcâi, fâșcâiverb

  • 1. regional A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). DLRLC
    • format_quote Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. DLRLC
    • format_quote El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. DLRLC
    • format_quote tranzitiv M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215. DLRLC
etimologie:
  • fâș DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.