3 definiții pentru fâlfâit (adj.)
Explicative DEX
fâlfâit2, ~ă a [At: LESNEA, P. E. 29 / Pl: ~iți, ~e / E: fâlfâi] (Rar) 1-2 Fluturat2 (1-2).
FÎLFÎIT1 adj. și sm. Mold. Care vorbește neînțeles, lipsindu-i dinții dinainte: de bătrîn și de ~ ce era, nici nu mai putea vorbi ca lumea VLAH. [fîlfîi].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FÎLFÎIT2 sbst., FÎLFÎITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a fîlfîi; fîșîitul produs de aripile mișcate în sbor: auzi un fîlfîit ca de un stol de pasări ISP; fie-care fîlfîitură de aripi îl sperie S. -ALD..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: fâlfâit (adj.)
fâlfâit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)