O definiție pentru fâicăvire
Regionalisme / arhaisme
fâicăvi pers. 3 sg. fâicăvește, vb. IV (înv.) a gângăvi.
Intrare: fâicăvire
fâicăvire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||