O definiție pentru fulminare
Explicative DEX
FULMINA vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer)
Intrare: fulminare
fulminare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||