2 definiții pentru fugărit
Explicative DEX
fugărit1 sns [At: ȘEZ. IV, 123 / E: fugări] 1-3 Fugărire (1-3).
fugărit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, M. V. 25 / Pl: ~iți, ~e / E: fugări] 1 Pus pe fugă Si: alergat2 (1), alungat2 (1), gonit2. 2 Urmărit de cineva în fugă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fugărit
fugărit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „fugărit” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6