2 definiții pentru fuguit
Explicative DEX
fuguit1 sns [At: MDA ms / E: fugui2] (Reg) 1-2 Fuguire (1-2).
fuguit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fugui2] 1 (D. furnire) Înnădit prin rosturi drepte. 2 (D. muchiile unei piese de lemn) Îndreptat prin rindeluire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fuguit
fuguit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)