5 definiții pentru fudulire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fudulire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fuduli] 1-3 Fudulie (1-3).
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fudulire
fudulire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||