5 definiții pentru fudulire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fudulire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fuduli] 1-3 Fudulie (1-3).

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.

A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

Intrare: fudulire
fudulire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fudulire
  • fudulirea
plural
  • fuduliri
  • fudulirile
genitiv-dativ singular
  • fuduliri
  • fudulirii
plural
  • fuduliri
  • fudulirilor
vocativ singular
plural