2 definiții pentru fruntos
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fruntos, ~oasă [At: MURNU, O. 188 / Pl: ~oși, ~oase / E: frunte + -os] 1-2 smf, a (Om) cu fruntea mare. 3 a (D. animale) Cu fruntea mare.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fruntos, fruntoasă, adj. (înv.) cu fruntea lată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fruntos
fruntos adjectiv
| adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)