frontist sm [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 110, 9/1 / Pl: ~iști / E: front + -ist] 1-2 Ofițer sau soldat care luptă pe front (1).

frontist s. m. (pol.) Membru al Frontului Salvării Naționale ◊ „Frontiștii au mers cu demagogia mai departe.” Dr. 20 II 90 p. 3; v. și Azi 157/90 p. 2 (din front 2 + -ist; A. Stoichițoiu în Hyperion III/94 p. 173)