frigări [At: PĂSCULESCU, L. P. 136 / Pzi: -resc / E: frigare] (Pop; rar) 1 vt (În descântece) A înțepa cu frigarea (1) pe cineva. 2 vr A-i fi foarte dor de cineva. 3 vr A arde de nerăbdare. 4 vr A fi obsedat de un gând, de o idee.

frigări vb. IV (pop., înv.) 1. a înțepa cu frigarea pe cineva. 2. (fig. refl.) a arde de dorul cuiva, a se perpeli; a se chinui (de un gând, de o idee).