2 definiții pentru forostuit
Etimologice
forostui (-uesc, – -it), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui.
Arhaisme și regionalisme
forostuít, adj. v. forăstuit.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: forostuit
forostuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)